intenționaverb
in-ten-ți-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1A avea intenția, planul sau dorința de a face ceva; a urmări un scop.
„El intenționa să plece mâine dimineață."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, imperfect. Infinitiv: a intenționa. Participiu: intenționat. Gerunziu: intenționând.
Expresii și locuțiuni
a intenționa bine — a avea intenții bune, a dori să facă bine
Etimologie
Din franceză intentionner, după latină intentio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'n', nu 'intenționa' cu 'ț' după 'n' este corect; greșeală frecventă: 'intentiona' fără diacritice.