planimetraverb
pla-ni-me-tra
Definiții
verb tranzitiv
1a măsura cu planimetrul suprafața unei figuri plane de pe un plan sau o hartă
„Topograful a planimetrat terenul pentru a calcula aria exactă."
Gramatică
Conjugare: a planimetra, planimetrez, planimetrează. Participiu: planimetrat. Gerunziu: planimetrând.
Etimologie
Din franceză planimétrer.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l' și cu 'e' după 'm': planimetra, nu 'planimetra' cu 'ă' la final.