încântătoradjectiv
în-cân-tă-tor
Definiții
adjectiv
1Care produce o impresie plăcută, care farmecă, care încântă.
„Peisajul de la munte este încântător."
adjectiv
2Care este foarte frumos, agreabil, plin de farmec.
„A fost o seară încântătoare, plină de muzică bună."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: încântătoare, plural feminin: încântătoare.
Antonime
dezamăgitorrespinsneplăcuturât
Expresii și locuțiuni
a fi încântat de ceva — a fi foarte mulțumit, a aprecia foarte mult
Etimologie
Din verbul a încânta + sufixul -tor, provenit din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: încântător, nu 'încîntător'.