Definiții
substantiv masculin
1Organ cornos sau osos, ascuțit, aflat pe piciorul unor păsări (de obicei cocoșul) sau pe piciorul unor animale, folosit pentru apărare sau luptă.
„Cocoșul avea pinteni ascuțiți și se lupta cu curaj."
substantiv masculin
2Piesă metalică, cu rotiță dințată, pe care o poartă călărețul la călcâi pentru a îndemna calul.
„Călărețul a dat pinteni calului pentru a porni în galop."
substantiv masculin
3Proeminență ascuțită a unui os, a unei stânci sau a unui obiect.
„Pintenul stâncos se ridica amenințător deasupra văii."
Gramatică
La plural, articulat hotărât: pintenii. Se folosește și cu sens figurat: 'a da pinteni' = a îndemna, a stimula.
Expresii și locuțiuni
a da pinteni — a îndemna calul cu pintenii; figurat: a stimula, a îndemna pe cineva să acționeze
a avea pinteni — a fi experimentat, a avea vechime într-un domeniu
Se scrie corect: Se scrie 'pinten', nu 'pintin' sau 'pinten' cu 'e' la final, dar atenție la plural: 'pinteni'.