piciorsubstantiv
pi-cior
Definiții
substantiv neutru
1Membru al corpului omului sau al animalelor, folosit pentru mers și sprijin.
„Copilul a făcut primii pași pe picioarele lui."
substantiv neutru
2Parte a unui obiect care susține sau pe care stă ceva (masă, scaun etc.).
„Piciorul mesei s-a rupt, așa că am pus o carte sub ea."
substantiv neutru
3Parte inferioară a unui munte sau a unui deal.
„Am făcut o drumeție până la piciorul muntelui."
Gramatică
La plural, articulat: picioarele. Forme de genitiv-dativ: piciorului (singular), picioarelor (plural).
Sinonime
membru inferiorlabă (familiar)gambă (parțial)
Expresii și locuțiuni
a o lua la picior — a merge pe jos, a fugi
a sta pe picior de egalitate — a fi la același nivel cu cineva
a-i sta cuiva piciorul — a fi în stare să facă ceva (de obicei cu sens negativ)
Etimologie
Din latină populară *pediolus, diminutiv al lui pes, pedis (picior).
Se scrie corect: Se scrie 'picior' cu 'i' după 'c', nu 'picior' cu 'â' sau 'piciior'. Atenție la plural: 'picioare', nu 'piciori'.