brațsubstantiv
braț
Definiții
substantiv neutru
1Fiecare dintre cele două membre superioare ale omului, de la umăr până la mână, folosite pentru a apuca, a ridica sau a îmbrățișa.
„Copilul a întins brațele ca să fie luat în brațe."
substantiv neutru
2Parte a unui obiect sau a unei mașini care se întinde lateral și are rol de susținere sau de mișcare.
„Brațul macaralei a ridicat containerul."
substantiv neutru
3Ramură a unui râu care se desprinde din cursul principal și curge separat.
„Brațul Chilia este o gură a Dunării."
Gramatică
La plural: brațe (articulat: brațele). Este un substantiv neutru cu plural în -e.
Sinonime
membru superiorextremitate superioarăramură (pentru sensul de râu)
Expresii și locuțiuni
a sta cu brațele încrucișate — a nu face nimic, a rămâne pasiv
a lua în brațe — a îmbrățișa sau a ridica pe cineva în brațe
braț de mare — întindere de apă sărată care pătrunde în uscat
Etimologie
Din latină bracchium, care provine din greaca veche brakhion.
Se scrie corect: Se scrie cu â (braț), nu cu î (brîț). Atenție la plural: brațe, nu brățe.