pesticidsubstantiv
pes-ti-cid
Definiții
substantiv neutru
1Substanță chimică folosită pentru a distruge dăunătorii plantelor cultivate (insecte, ciuperci, buruieni etc.).
„Fermierii folosesc pesticide pentru a proteja recoltele de dăunători."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte agricole sau de mediu.
Antonime
îngrășământ naturalbiopesticid
Expresii și locuțiuni
reziduu de pesticide — Cantitatea de pesticide rămasă pe produsele agricole după tratamente.
Etimologie
Din franceză pesticide, compus din latină pestis (ciumă, dăunător) și -cid (care ucide).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'i', nu 'pestitsid'. Atenție la diftongul 'ie' din plural: pesticide.