patentaverb
pa-ten-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A obține sau a acorda un brevet de invenție pentru o invenție sau un procedeu.
„Inventatorul a patentat noul dispozitiv în mai multe țări."
verb tranzitiv
2A face ca ceva să fie recunoscut oficial, a oficializa.
„Compania a patentat metoda de producție pentru a o proteja."
Gramatică
Conjugare: a patenta, patentez, patentezi, patentează, patentăm, patentați, patentează. Participiu: patentat.
Etimologie
Din franceză breveter, prin intermediul substantivului patentă (brevet), din latină patens, patentis (deschis, evident).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 't', nu 'patenta' cu 'e' la final (forma corectă este 'patenta', nu 'patentea').