păstoritsubstantiv
păs-to-rit
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a păstori; ocupația de a îngriji și de a duce turmele la pășune.
„Păstoritul oilor este o îndeletnicire străveche în munții noștri."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a păstori', are forme de plural rare, folosite mai ales cu sens figurat.
Expresii și locuțiuni
a se ocupa de păstorit — a avea grijă de turme, a fi cioban
Etimologie
Din verbul 'a păstori', derivat din 'păstor', care provine din latină 'pastor, -oris'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu un singur 't': păstorit, nu 'pastorit'.