paroxismsubstantiv
pa-rox-ism
Definiții
substantiv neutru
1Momentul de intensitate maximă a unei boli, a unei crize sau a unei stări sufletești; acces, criză.
„Febra a atins paroxismul în timpul nopții."
substantiv neutru
2Gradul cel mai înalt de intensitate a unei manifestări, a unei acțiuni sau a unei emoții.
„Discuția a ajuns la un paroxism de violență."
Gramatică
Pluralul este paroxisme, iar la genitiv-dativ singular articulat: paroxismului.
Expresii și locuțiuni
a ajunge la paroxism — a atinge gradul maxim de intensitate
Etimologie
Din franceză paroxysme, care provine din grecescul paroxysmos, de la paroxynein (a irita, a exacerba).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz': paroxism, nu parocsism.