1Demnitar de rang înalt în unele state medievale, care avea funcții administrative și judecătorești; în special, în Ungaria, demnitar care reprezenta regele în lipsa acestuia.
„Palatinul Ungariei conducea dieta în absența regelui."
adjectiv
2Care se referă la palat (în sensul de reședință regală) sau la palatin (demnitar).
„Dregătorii palatini aveau mari privilegii."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
palatini
Articulat
palatinul
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: comite palatin).