pălămar - definiție, sinonime, exemple

DEX › pălămar

pălămarsubstantiv

pă-lă-mar

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care conduce o corabie sau o navă cu pânze; cârmaci, timonier.

„Pălămarul a manevrat cu îndemânare corabia prin furtună."

substantiv masculin

2În trecut, persoană care avea grijă de pânzele și de catargele unei nave.

„Pălămarul urca pe catarg pentru a repara pânza ruptă."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

pălămari

Articulat

pălămarul

Substantiv masculin cu pluralul 'pălămari'. Se folosește mai ales în limbajul maritim sau în texte istorice.

cârmacitimoniermarinar

Din neogreacă παλαμάρι (palamári), prin intermediul limbii turce sau italiene.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și după 'l', nu 'palamar' sau 'palamar'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.