pălălăiverb
pă-lă-lăi
Definiții
verb intranzitiv
1A arde cu flacără vie, a produce o flacără mare și zgomotoasă.
„Focul pălălăia în șemineu, încălzind toată camera."
verb intranzitiv
2A străluci puternic, a lumina intens (despre soare, lumină).
„Soarele pălălăia pe cer, iar copiii se jucau în parc."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pălălăi, tu pălălăi, el/ea pălălăie, noi pălălăim, voi pălălăiți, ei/ele pălălăie. Participiul: pălălăit.
Expresii și locuțiuni
a pălălăi de zor — a arde foarte intens, cu flacără mare
Etimologie
Creație expresivă, probabil de origine onomatopeică, sugerând zgomotul și mișcarea flăcării.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după p și cu â în interior: pă-lă-lăi. Atenție la diacritice: pălălăi, nu palalai.