flacărăsubstantiv
fla-că-ră
Definiții
substantiv feminin
1Masa de gaze care arde și produce lumină și căldură; văpaie.
„Flacăra lumânării se mișca în bătaia vântului."
substantiv feminin
2Figurat: sentiment puternic, pasiune sau entuziasm.
„Flacăra iubirii lor nu s-a stins niciodată."
Gramatică
Forma de plural este 'flăcări', cu ă după c. La singular articulat: 'flacăra'.
Antonime
cenușăfumîntuneric
Expresii și locuțiuni
a stinge flacăra — a pune capăt unui sentiment sau unei situații
flacăra vie — focul care arde continuu, simbol al memoriei sau al speranței
Etimologie
Din latină 'flaccula' (diminutiv de la 'flamma'), prin intermediul limbii italiene sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie 'flacără' cu 'ă' după 'c', nu 'flacara' sau 'flacăra' (forma articulată). Atenție la plural: 'flăcări'.