pădurarsubstantiv
pă-du-rar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care are grijă de o pădure, o păzește și o îngrijește.
„Pădurarul a plantat copaci noi în zona pădurii."
substantiv masculin
2Angajat al ocolului silvic care supraveghează respectarea regulilor de exploatare a pădurii.
„Pădurarul a prins niște hoți care tăiau lemne ilegal."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu articol nehotărât: un pădurar, doi pădurari.
Expresii și locuțiuni
a fi pădurar — a avea grijă de pădure, a o proteja
Etimologie
Din pădure + sufixul -ar (sufix care indică meseria sau ocupația).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'a' după 'r' final: pădurar. Nu confunda cu 'pădurari' (plural).