ostenitoradjectiv
os-te-ni-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă oboseală, care obosește; obositor.
„Drumul lung și ostenitor ne-a epuizat înainte de a ajunge la cabană."
adjectiv
2Care cere efort susținut, istovitor (despre muncă, activități).
„Munca ostenitoare din câmp i-a întărit, dar și i-a sleit de puteri."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: ostenitoare (feminin singular), ostenitori (masculin plural), ostenitoare (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a fi ostenitor — a fi obositor, a provoca oboseală
Etimologie
Din verbul a osteni (a obosi) + sufixul -tor, moștenit din latină sau format în română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'ostinitor'. Atenție la grupul 'ste' – nu 'stene'.