ospătătorsubstantiv
os-pă-tă-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care servește mâncarea și băuturile într-un restaurant, cafenea sau alt local public.
„Ospătătorul ne-a adus meniul imediat ce ne-am așezat la masă."
Gramatică
Forma feminină este 'ospătăriță'. Se folosește și varianta 'ospătar', dar 'ospătător' este mai rară și considerată regională sau învechită.
Expresii și locuțiuni
a fi ospătător — a fi politicos și atent cu clienții, a oferi servicii de calitate
Etimologie
Din latină 'hospes, hospitis' (oaspete), prin intermediul slavonei sau al limbilor slave, cu sufixul -ător.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'ă' după 't': ospătător. Greșeală frecventă: 'ospătar' (deși aceasta este o formă acceptată, 'ospătător' este mai puțin folosită; nu confunda cu 'ospătar' care este forma standard).