orientativadjectiv
o-ri-en-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care servește pentru orientare, care indică o direcție sau o tendință generală, fără a fi exact sau definitiv.
„Prețurile afișate sunt orientative, pot suferi modificări."
adjectiv
2Care oferă o idee aproximativă, de ansamblu, nu o valoare precisă.
„Timpul de așteptare este orientativ, depinde de trafic."
Gramatică
Plural
orientativi (masc.), orientative (neutru/fem.)
Articulat
orientativul (masc. sg.), orientativa (fem. sg.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: orientativ, orientativă, orientativi, orientative.
Expresii și locuțiuni
cu titlu orientativ — cu rol de simplă informare, fără valoare obligatorie
Etimologie
Din franceză 'orientatif', după verbul 'a orienta' (din latină 'oriens' – răsărit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'orintativ'. Atenție la grupul 'ie' – nu 'orintativ'.