Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a orienta sau de a se orienta; stabilirea poziției față de punctele cardinale sau față de un reper.
„În excursie, am folosit busola pentru orientare."
substantiv feminin
2Direcție sau tendință într-o anumită activitate, domeniu sau gândire.
„Orientarea profesională a elevilor este importantă pentru viitorul lor."
substantiv feminin
3Îndrumare, sfat sau informație dată cuiva pentru a-l ajuta să se descurce într-o situație.
„La începutul anului școlar, elevii primesc orientare de la diriginte."
Expresii și locuțiuni
orientare școlară și profesională — Procesul prin care elevii sunt ajutați să aleagă o carieră potrivită aptitudinilor lor.
simțul orientării — Capacitatea de a-ți găsi drumul și de a te localiza în spațiu.
Etimologie
Din franceză 'orientation', care provine din verbul 'orienter' (a orienta), derivat din 'orient' (răsărit, est).