organicadjectiv
or-ga-nic
Definiții
adjectiv
1Care aparține unui organism viu sau care este produs de acesta; referitor la organele unui corp.
„Țesutul organic al plantei este format din celule."
adjectiv
2Care este obținut fără utilizarea de pesticide sau îngrășăminte chimice, în agricultură; ecologic.
„La piață am cumpărat legume organice, crescute natural."
adjectiv
3Care formează un întreg unitar, cu părți interdependente; care se dezvoltă natural, treptat.
„Orașul a crescut organic, fără un plan prestabilit."
Gramatică
Plural
organici (masc.), organice (neutru/fem.)
Articulat
organicul (masc.), organica (fem.)
Adjectiv cu 4 forme: organic (masc. sg.), organică (fem. sg.), organici (masc. pl.), organice (fem./neutru pl.).
Expresii și locuțiuni
chimie organică — Ramură a chimiei care studiază compușii carbonului, prezenți în organismele vii.
agricultură organică — Metodă de cultivare care respectă mediul, fără chimicale.
Etimologie
Din franceză organique, latină organicus, greacă organikos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la final, nu 'g' – organic, nu 'organig'. Atenție la plural: organici (masc.), organice (fem./neutru).