anorganicadjectiv
a-nor-ga-nic
Definiții
adjectiv
1Care nu provine din organisme vii; care nu conține carbon legat de hidrogen (în chimie, despre substanțe).
„Sarea de bucătărie este o substanță anorganică."
adjectiv
2Care nu este natural sau organic, ci artificial sau sintetic.
„Fertilizatorii anorganici sunt folosiți în agricultură pentru a crește producția."
Gramatică
Plural
anorganici (masc.), anorganice (neutru/fem.)
Articulat
anorganicul (masc./neutru), anorganica (fem.)
Adjectiv cu patru forme flexionare: anorganic (masc. sg.), anorganică (fem. sg.), anorganici (masc. pl.), anorganice (fem./neutru pl.).
Expresii și locuțiuni
chimie anorganică — Ramură a chimiei care studiază substanțele care nu conțin carbon legat de hidrogen, cum ar fi sărurile, metalele și oxizii.
Etimologie
Din franceză anorganique, compus din prefixul grecesc 'an-' (fără) și 'organic' (referitor la organisme).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'g' înainte de 'a': anorganic. Nu confunda cu 'neorganic' (sinonim), dar ambele sunt corecte.