orfelinsubstantiv
or-fe-lin
Definiții
substantiv masculin
1Copil rămas fără părinți (sau fără unul dintre părinți), care este crescut într-un orfelinat sau de către alte persoane.
„Orfelinul a fost adoptat de o familie iubitoare."
substantiv masculin
2Persoană care a pierdut unul sau ambii părinți, fiind lipsită de ocrotirea lor.
„El a rămas orfelin după accident."
Gramatică
Forma feminină: orfelină. Se folosește și adjectival, cu sensul 'orfan'.
Antonime
copil cu părinți
Expresii și locuțiuni
a fi orfelin de tată — a-și fi pierdut tatăl
Etimologie
Din franceză orphelin, latină orphanus, greacă orphanos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'f', nu 'orfelin' cu 'i' după 'f' (greșit: orfelin). Atenție la diacritice: orfelin, nu orfelin.