orfansubstantiv
or-fan
Definiții
substantiv masculin
1Copil care a rămas fără unul sau fără ambii părinți.
„Orfanul a fost adoptat de o familie iubitoare."
adjectiv
2Care a rămas fără părinți; despre un copil lipsit de îngrijirea părintească.
„Copilul orfan a primit sprijin de la comunitate."
Gramatică
La feminin: orfană (plural: orfane). Adjectivul se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.
Sinonime
copil fără părințisăracpărăsit
Antonime
cu părințiîngrijit
Expresii și locuțiuni
a rămâne orfan — a-și pierde părinții (sau unul dintre ei)
Etimologie
Din franceză orphelin, care provine din latină orphanus, din greacă orphanos.
Se scrie corect: Se scrie orfan, nu orfan (cu 'f' și nu 'v'). Atenție la forma feminină: orfană.