orbiverb
or-bi
Definiții
verb
1A priva pe cineva de vedere, a face să nu mai vadă; a înnebuni sau a ului (figurat).
„Lumina puternică l-a orbit pentru câteva secunde."
verb
2A impresiona puternic, a fascina, a face să-și piardă judecata.
„Frumusețea peisajului ne-a orbit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a orbi. Participiu: orbit. Gerunziu: orbind. Imperativ: orbește / orbiți.
Expresii și locuțiuni
a orbi pe cineva cu vorba — a înșela sau a amăgi pe cineva prin vorbe frumoase
Etimologie
Din latină orbire, de la orbus (orb, lipsit de vedere).
Se scrie corect: Se scrie „orbi” cu litera „o” la început, nu „hobi” sau „orbi” cu „b” dublu. Atenție la conjugare: „el orbește”, nu „el orbează”.