Definiții
verb tranzitiv
1a aranja, a organiza într-o anumită ordine sau potrivit unui plan
„Profesorul a orânduit cărțile pe raft după autor."
verb tranzitiv
2a stabili, a hotărî, a rândui (despre soartă, destin)
„Soarta a orânduit ca ei să se întâlnească din nou."
verb reflexiv
3a se așeza în ordine, a se organiza
„Elevii s-au orânduit în fața școlii pentru fotografia de grup."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (orânduiesc, orânduiești, orânduiește). Participiul: orânduit. Gerunziu: orânduind.