onorificadjectiv
o-no-ri-fic
Definiții
adjectiv
1Care este acordat ca semn de stimă sau de recunoaștere, fără a implica obligații sau putere reală; de onoare.
„Titlul de doctor onorific i-a fost acordat pentru merite deosebite."
adjectiv
2Care se referă la o funcție sau o demnitate pur ceremonială, fără atribuții efective.
„Președintele onorific al asociației participă doar la evenimente importante."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: onorifică, plural: onorifice.
Expresii și locuțiuni
titlu onorific — Titlu acordat ca recunoaștere, fără putere sau atribuții reale.
membru onorific — Persoană aleasă ca membru de onoare într-o organizație, fără obligații.
Etimologie
Din franceză honorifique, latină honorificus.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la final: onorific, nu 'onoriffic' sau 'onorivic'.