distinctivadjectiv
dis-tinc-tiv
Definiții
adjectiv
1Care are calitatea de a distinge, de a diferenția; care servește la deosebirea unui lucru de altul.
„Fiecare echipă are un semn distinctiv pe tricou."
adjectiv
2Care este caracteristic, specific unei persoane sau unui lucru.
„Vocea ei are un timbru distinctiv, ușor de recunoscut."
Gramatică
Plural
distinctivi (masc.), distinctive (neutru/fem.)
Articulat
distinctivul (masc./neutru), distinctiva (fem.)
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: distinctiv, distinctivă, distinctivi, distinctive.
Expresii și locuțiuni
semn distinctiv — element care diferențiază sau identifică pe cineva/ceva
Etimologie
Din franceză distinctif, latină distinctivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'tin': distinctiv, nu 'distinctiv' cu 'cț' sau 'distinctiv' cu 'x'. Atenție la grupul 'ct'.