oglindasubstantiv
o-glin-da
Definiții
substantiv feminin
1Suprafață netedă și lucioasă, de obicei din sticlă cu un strat de metal pe spate, care reflectă imaginea celor care se privesc în ea.
„Se privea în oglindă înainte de a pleca la școală."
substantiv feminin
2Figurat: lucru care reflectă sau arată o anumită stare, o realitate sau o imagine a ceva.
„Cartea este o oglindă a societății contemporane."
Gramatică
Articulat
oglinda (forma articulată hotărât)
La plural: oglinzi; articulat hotărât: oglinzile. Se folosește și forma nearticulată 'oglindă'.
Expresii și locuțiuni
a se privi în oglindă — a-și verifica înfățișarea, a se admira sau a se analiza
oglinda sufletului — ochii, considerați reflectarea stării interioare
Etimologie
Din latină 'specula' sau din slavă 'ogledalo', prin intermediul formei populare 'oglindă'.
Se scrie corect: Se scrie 'oglindă' cu 'ă' la final, nu 'oglinda' (forma articulată este corectă doar când se referă la o anumită oglindă).