ogivăsubstantiv
o-gi-vă
Definiții
substantiv feminin
1Arc diagonal care susține bolta unei construcții, având formă de semicerc sau de săgeată; prin extensie, formă arhitecturală specifică stilului gotic.
„Biserica medievală avea ogive frumos ornamentate."
substantiv feminin
2Partea ascuțită a unui proiectil (de exemplu, a unui obuz sau a unei rachete), care are formă conică sau curbată.
„Ogiva rachetei era vopsită în roșu."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în context arhitectural.
Expresii și locuțiuni
stil ogival — Stil arhitectural caracteristic goticului, care folosește ogive.
Etimologie
Din franceză ogive, care provine din latină augivus sau din spaniolă ogiva, cu sensul de 'arc'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu 'gh' – ogivă, nu oghivă. Atenție la accent: o-GI-vă.