ofticăsubstantiv
of-ti-că
Definiții
substantiv feminin
1Boală veche a plămânilor, tuberculoză; în limbaj popular, supărare adâncă, necaz care macină.
„Bătrânul suferea de oftică și tușea mereu."
substantiv feminin
2Figurat: invidie, ciudă, părere de rău ascunsă.
„Din oftică, nu i-a spus nimeni nimic."
Gramatică
Se folosește adesea în expresia 'a-i veni oftica' (a se supăra, a-i părea rău).
Sinonime
tuberculozăciudăinvidienecaz
Expresii și locuțiuni
a-i veni oftica — a se supăra, a-i părea rău, a fi cuprins de invidie
Etimologie
Din neogreacă fthisis (ftizie), prin intermediul slavonului, cu sensul de 'tuberculoză'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f', nu 'ph' (oftică, nu optica). Atenție la diacritice: oftică, nu oftica.