oficiantsubstantiv
o-fi-ci-ant
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care oficiază o ceremonie religioasă sau un act oficial, cum ar fi o slujbă sau o căsătorie.
„Preotul a fost oficiantul principal la botezul copilului."
substantiv masculin
2Funcționar care îndeplinește formalități administrative sau juridice, de exemplu la starea civilă.
„Oficiantul de la starea civilă a citit actele de căsătorie."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv în sintagme precum 'preot oficiant'.
Expresii și locuțiuni
ofițer de stare civilă — Persoana care oficiază căsătorii civile.
Etimologie
Din franceză officiant, latină officians, -tis, de la officiare (a oficia).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c', nu 'oficiant' cu 'ț'.