Definiții
substantiv neutru
1Drum sau traiectorie în formă de curbă, care înconjoară un loc sau un obstacol; ocolire.
„Am făcut un ocol prin pădure ca să ajung mai repede la cabană."
substantiv neutru
2Împrejmuire, gard sau spațiu închis pentru animale, în special pentru oi sau vite.
„Ciobanul și-a adus oile în ocol înainte de furtună."
substantiv neutru
3Evitare a unei persoane sau a unei situații; abținere de a face ceva.
„Nu mai face ocol de la subiect și spune direct ce te deranjează."
Expresii și locuțiuni
a face ocol — a ocoli, a nu merge direct; a evita
a nu face ocol — a spune sau a face ceva direct, fără ezitare