gardsubstantiv
gard
Definiții
substantiv neutru
1Construcție ușoară, de obicei din lemn, metal sau plasă, care împrejmuiește o curte, o grădină sau un teren, pentru a-l delimita sau proteja.
„Bunicul a vopsit gardul din fața casei în verde."
substantiv neutru
2În sport, obstacol sau barieră peste care sar sportivii în anumite probe atletice.
„Atleta a sărit peste ultimul gard și a câștigat cursa."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'garduri'. La singular, forma articulată este 'gardul', iar la plural 'gardurile'.
Sinonime
împrejmuireparapetbarierăzăplaz
Expresii și locuțiuni
a fi cu gardul jos — a fi prost dispus, supărat sau nervos
a sări gardurile — a trece peste obstacole sau a depăși limitele
Etimologie
Din slavă (veche) 'gradъ', însemnând 'împrejmuire' sau 'zid'.
Se scrie corect: Se scrie 'gard', nu 'gård' sau 'garrd'. Atenție la plural: 'garduri', nu 'gărzi'.