obrăzuiverb
o-bră-zu-i
Definiții
verb reflexiv
1a deveni obraznic, a-și permite să fie necuviincios sau îndrăzneț față de cineva
„Nu te obrăzui la profesoară!"
verb tranzitiv
2a face pe cineva obraznic, a-l încuraja să fie necuviincios
„L-a obrăzuit cu prea multă libertate."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu mă obrăzuiesc, tu te obrăzuiești, el se obrăzuiește. Participiul: obrăzuit.
Antonime
a se cuminția se supune
Expresii și locuțiuni
a i se obrăzui — a deveni obraznic, a-și pierde respectul
Etimologie
Derivat din substantivul 'obraz' cu sufixul '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b', nu 'obrazui'. Atenție la diacritice: obrăzui, nu obrăzui.