obrăzniciverb
o-brăz-nici
Definiții
verb intranzitiv
1A se purta cu obrăznicie, a fi necuviincios sau obraznic.
„Nu obrăznici la profesori, că vei fi pedepsit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a singular de la prezent, imperativ sau conjunctiv. Infinitiv: a obrăznici.
Sinonime
a se împotrivia fi neobrăzata se purta obraznic
Antonime
a se supunea fi respectuos
Etimologie
Derivat din adjectivul 'obraznic' cu sufixul verbal '-ici'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'i' la final: obrăznici, nu 'obraznici'.