Definiții
verb tranzitiv
1A șterge, a face să dispară complet (un text, o inscripție, o urmă).
„Timpul a obliterat inscripția de pe piatră."
verb tranzitiv
2A anula, a suprima (un drept, o datorie, o valoare).
„Legea a obliterat vechile privilegii."
verb tranzitiv
3A ștampila un timbru sau un bilet pentru a-l face nevalabil.
„Poștașul a obliterat timbrul cu ștampila zilei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: obliterat. Gerunziu: obliterând. Imperfect: obliteram, obliterai, oblitera etc.
Se scrie corect: Se scrie oblitera, cu 'b' și 't', nu 'oblitera' cu 'p' sau 'd'. Atenție la grupul 'bl' și 'te'.