norociverb
no-ro-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să aibă noroc, a aduce noroc cuiva.
„Se spune că pisica neagră te norocește dacă îți iese în cale."
verb reflexiv
2A avea noroc, a fi favorizat de soartă.
„M-am norocit cu un bilet la concert."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La prezent: eu norocesc, tu norocești, el/ea norocește. La perfect compus: am norocit. Participiul: norocit.
Expresii și locuțiuni
a se noroci cu cineva/ceva — a avea noroc să întâlnești pe cineva sau să obții ceva valoros
Etimologie
Derivat din substantivul 'noroc' cu sufixul verbal '-i'.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'r' și cu 'c' înainte de 'i', nu 'noroci' cu 'ci' greșit.