normativadjectiv
nor-ma-tiv
Definiții
adjectiv
1Care stabilește o normă, o regulă; care servește ca normă.
„Gramatica normativă ne spune cum să vorbim corect."
substantiv neutru
2Document oficial care cuprinde norme și reguli obligatorii într-un domeniu.
„Normativul de securitate la incendiu a fost actualizat."
Gramatică
Plural
normativi (adjectiv), normative (substantiv)
Articulat
normativul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Ca substantiv, este neutru, pluralul 'normative'.
Expresii și locuțiuni
act normativ — document oficial cu putere de lege, emis de o autoritate
Etimologie
Din franceză normatif, italiană normativo, latină normativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' la final, nu 'f': normativ, nu normatif.