canonicadjectiv
ca-no-nic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la canoane, adică la regulile sau legile stabilite de biserică sau de o autoritate recunoscută.
„Dreptul canonic reglementează organizarea bisericii."
adjectiv
2Care este conform cu regulile sau normele acceptate într-un domeniu; considerat standard sau de referință.
„Această versiune a textului este considerată canonică."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: canonică, plural: canonice.
Expresii și locuțiuni
drept canonic — Ansamblul normelor juridice care reglementează organizarea și activitatea bisericii.
text canonic — Textul oficial, acceptat ca autentic și de referință.
Etimologie
Din latină canonicus, greacă kanonikos, de la kanon (regulă, normă).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'n' și un singur 'c' la final: canonic. Nu confunda cu 'canonic' (cu accent pe 'o') și 'canon'.