nemeriverb
ne-me-ri
Definiții
verb tranzitiv
1A nimeri, a lovi ținta; a ajunge undeva întâmplător sau cu intenție.
„A nemerit mingea direct în poartă."
verb intranzitiv
2A se potrivi, a corespunde, a fi la locul potrivit.
„Culoarea asta nemerește perfect în camera ta."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, folosit mai ales în variante populare sau regionale. Forme: eu nemeresc, tu nemerești, el nemerește. Participiul: nemerit. Se folosește frecvent cu prefixe: a nemeri (a nimeri), a se nemeri.
Expresii și locuțiuni
a nemeri cuiva — a se întâmpla să întâlnești pe cineva, a da peste cineva
Etimologie
Din slavă veche *nameriti* sau din latină *invenire* (prin intermediul formei populare), cu influență din maghiară.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'm', nu 'nimeri' (deși ambele sunt corecte, 'nemeri' este forma regională). Atenție la diacritice: 'nemeri' nu are accent scris.