născocitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › născocitor

născocitorsubstantiv

năs-co-ci-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care inventează sau creează ceva nou, de obicei cu imaginație, dar uneori și lucruri neadevărate.

„El este un născocitor de povești minunate pentru copii."

substantiv masculin

2Persoană care inventează lucruri false, minciuni sau povești inventate.

„Născocitorul de zvonuri a fost prins de poliție."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

născocitori

Articulat

născocitorul

Formă feminină: născocitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: minte născocitoare).

copiatorimitator realist

născocitor de minciuni — persoană care inventează minciuni

Din verbul a născoci, de origine necunoscută, probabil de la slavul *naskočiti (a sări, a năvăli) sau din română veche.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început și cu 'ci' în mijloc, nu 'născocitor' cu 'ș' sau 'sc'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.