năimiverb
nă-i-mi
Definiții
verb tranzitiv
1a angaja pe cineva pentru o muncă, plătindu-i un salariu; a tocmi
„Țăranul și-a năimit o slugă pentru vară."
verb reflexiv
2a se angaja cu plată la cineva; a se tocmi
„S-a năimit la moară ca muncitor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (năimesc, năimești, năimește). Forme la perfect simplu: năimii, năimiși etc. Participiul: năimit.
Expresii și locuțiuni
a-și năimi mâini de lucru — a angaja muncitori pentru o treabă
Etimologie
Din slavă veche *naimiti* sau din bulgară *naimja*; înrudit cu greacă *naimos* (angajat).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: năimi, nu nîimi. Atenție la diacritice: năimi (cu ă și î).