nădejdesubstantiv
nă-dej-de
Definiții
substantiv feminin
1Speranță, încredere că ceva dorit se va întâmpla.
„Are nădejde că va lua o notă bună la examen."
substantiv feminin
2Persoană sau lucru în care se pune încredere, sprijin.
„El este nădejdea familiei sale."
Gramatică
Se folosește frecvent în expresii ca 'a-și pune nădejdea' (a spera).
Antonime
deznădejdedisperare
Expresii și locuțiuni
a-și pune nădejdea în cineva/ceva — a avea încredere, a spera în ajutorul cuiva sau în ceva
a-i pieri nădejdea — a-și pierde speranța
Etimologie
Din slavă (veche) 'naděžda'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n', nu 'nadejde'. Atenție la forma articulată: 'nădejdea'.