speranțăsubstantiv
spe-ran-ță
Definiții
substantiv feminin
1Sentimentul de încredere că un lucru dorit se va întâmpla sau că o situație se va îmbunătăți.
„Speranța că va veni primăvara ne ține treji în nopțile lungi de iarnă."
substantiv feminin
2Persoană sau lucru de care cineva își leagă așteptările pentru viitor.
„Copiii sunt speranța părinților lor."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'speranțe'. Se folosește adesea cu prepoziția 'în' (speranță în ceva) sau cu verbul 'a avea' (a avea speranță).
Sinonime
nădejdeîncredereașteptareoptimism
Antonime
deznădejdedisperarepesimismneîncredere
Expresii și locuțiuni
a-și pune speranța în cineva/ceva — a avea încredere că cineva sau ceva va rezolva o situație sau va aduce succesul.
ultima speranță — singura posibilitate rămasă pentru a obține ceva.
Etimologie
Din latină 'sperantia', derivat din verbul 'sperare' (a spera).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n', nu cu 't': 'speranță', nu 'speranta'. Atenție la diacritice: 'ă' la final.