năbădăi - definiție, sinonime, exemple

DEX › năbădăi

năbădăisubstantiv

nă-bă-dăi

Definiții

substantiv feminin, plural

1Accese de mânie sau de supărare, izbucniri violente și necontrolate; capricii, toane.

„Copilul are năbădăi când nu primește ce vrea."

substantiv feminin, plural

2Stări de agitație sau de neliniște, manifestate prin comportament exagerat.

„Calul a dat năbădăi și a fugit în galop."

Gen

feminin

Număr

plural

Plural

năbădăi

Articulat

năbădăile

Se folosește aproape exclusiv la plural; singularul 'năbădaie' este rar și literar.

toanecapriciifuriiizbucniriaccese de mânie

calmliniștestăpânire de sine

a-i veni năbădăile — a se enerva brusc, a avea o criză de furie

a-și scoate năbădăile — a-și vărsa mânia pe cineva sau pe ceva

Din slavă (veche) 'nabadati' sau din bulgară 'nabada' (a împunge, a provoca), cu sensul de 'a fi stăpânit de o pornire'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și după 'b', și cu 'ăi' la final: nă-bă-dăi. Nu confunda cu 'năbădăi' (cu 'â' – greșit).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.