musulmansubstantiv
mu-sul-man
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care urmează religia islamică, credincios islamic.
„Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi."
adjectiv
2Care aparține islamului sau se referă la acesta.
„Tradițiile musulmane sunt respectate cu sfințenie."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: musulman, musulmană, musulmani, musulmane.
Expresii și locuțiuni
a fi musulman — a profesa islamul
Etimologie
Din turcă 'müslüman', care provine din persană 'musalmān', din arabă 'muslim' (credincios).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'm' și cu 'u' după 's': musulman, nu 'musulman' sau 'musulmann'.