muștiuc - definiție, sinonime, exemple

DEX › muștiuc

muștiucsubstantiv

muș-tiuc

Definiții

substantiv neutru

1Partea unei pipe sau a unui trabuc prin care se trage fumul, ținută în gură.

„Ținea muștiucul pipei între dinți cu o plăcere vizibilă."

substantiv neutru

2Piesă detașabilă la unele instrumente muzicale de suflat, care se pune la gură.

„Muștiucul clarinetului trebuie curățat după fiecare repetiție."

substantiv neutru

3Capătul unei țigări sau al unei țigări de foi, care se ține în gură, uneori cu filtru.

„A aruncat muștiucul țigării în scrumieră."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

muștiucuri

Articulat

muștiucul

Se declină ca un substantiv neutru cu plural în -uri. Forma articulată: muștiucul; plural nearticulat: muștiucuri; plural articulat: muștiucurile.

tubportțigarăpipa

a avea muștiuc — a fi obișnuit cu fumatul, a fi fumător înrăit

Din turcă ağızlık (prin intermediul grecescului mustiuki), cu sensul de 'piesă pentru gură'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'm' și cu 'u' după 'ș': muștiuc, nu 'mustiuc' sau 'muștiuc' cu 'î'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.