mucsubstantiv
muc
Definiții
substantiv neutru
1Partea rămasă dintr-o țigară, o lumânare sau un chibrit după ce a fost arsă sau folosită.
„A aruncat mucul de țigară în scrumieră."
substantiv neutru
2Rest mic dintr-un aliment sau dintr-un obiect, de obicei neînsemnat.
„Mai era un muc de pâine pe masă."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'mucurile'. Uneori se folosește și forma 'mucuri' pentru resturi mici.
Sinonime
restrămășițăfragmentciot
Expresii și locuțiuni
a trage un muc — a fuma o țigară (în limbaj colocvial)
muc de lumânare — partea rămasă dintr-o lumânare după ce s-a consumat
Etimologie
Din slavă veche 'mъkъ' sau din bulgară 'muk', cu sensul de 'rest, rămășiță'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'm', nu 'muk' sau 'muc' cu 'c' final. Atenție la plural: 'mucuri', nu 'muci' (care este alt cuvânt).