mucsubstantiv
muc
Definiții
substantiv neutru
1Partea rămasă dintr-o țigară, o lumânare sau un chibrit după ce a fost arsă sau folosită.
„A aruncat mucul de țigară în scrumieră."
substantiv neutru
2Rest mic dintr-un aliment sau dintr-un obiect, de obicei neînsemnat.
„Mai era un muc de pâine pe masă."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'mucurile'. Uneori se folosește și forma 'mucuri' pentru resturi mici.
Expresii și locuțiuni
a trage un muc — a fuma o țigară (în limbaj colocvial)
muc de lumânare — partea rămasă dintr-o lumânare după ce s-a consumat
Etimologie
Din slavă veche 'mъkъ' sau din bulgară 'muk', cu sensul de 'rest, rămășiță'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'm', nu 'muk' sau 'muc' cu 'c' final. Atenție la plural: 'mucuri', nu 'muci' (care este alt cuvânt).