moștenitorsubstantiv
moș-te-ni-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care primește prin moștenire bunuri, drepturi sau obligații de la o persoană decedată.
„El este singurul moștenitor al averii bunicului."
substantiv masculin
2Persoană care continuă tradițiile, ideile sau activitatea altcuiva.
„Tânărul artist este moștenitorul stilului maestrului său."
Gramatică
Forma feminină: moștenitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: prinț moștenitor).
Expresii și locuțiuni
moștenitor universal — Persoană care moștenește întreaga avere a defunctului.
prinț moștenitor — Fiul cel mare al unui rege, care va urca pe tron.
Etimologie
Din latină *mustenitor, derivat din verbul a moșteni, care provine din slavă moština (moșie, avere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'o', nu 'moștenitor' cu 'șt' greșit. Atenție la diacritice: moștenitor, nu mostenitor.