moravsubstantiv
mo-rav
Definiții
substantiv neutru
1Obicei, deprindere sau practică specifică unei comunități sau unei epoci, considerată din punct de vedere moral.
„Moravurile satului românesc s-au schimbat mult în ultimii ani."
substantiv neutru
2Ansamblul regulilor de comportare morală ale unei societăți; morală.
„În acea vreme, moravurile erau mult mai stricte."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, cu sensul de 'obiceiuri, datini'. Forma de plural este 'moravuri'.
Sinonime
obiceidatinătradițiecutumăuzanță
Expresii și locuțiuni
moravuri ușoare — comportament considerat liber, lipsit de strictețe morală
a avea moravuri rele — a avea obiceiuri sau comportamente imorale
Etimologie
Din slavă (veche) 'morav' sau din greacă 'moros' (prost, nebun), dar sensul actual provine din latinescul 'mores' (obiceiuri), prin intermediul limbilor slave.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' la final, nu 'f'. Atenție la plural: 'moravuri', nu 'moravs'.